Coprocultura pop



christiana


Am dat întâmplător peste un text d-al meu vechi de acu 10 ani. Nu mi-l aduceam deloc aminte așa că l-am citit ca și cum ar fi fost produs de altcineva fără să știu de ce și unde vrea s-ajungă.

Îl pun sub formă de poză aici:

coprocultura

Evident că după ce m-am distrat copios, am pus mâna pe iutub și am căutat clipu. Ca să te scutesc de-un efort, ia d-aici și judecă tu.

Trebuie să recunosc însă că am fost cam dur și n-am avut dreptate: am avut mult noroc imediat dup-aia.

















edenu

paradisu copilariei


Mi-am revăzut cu ochii de adult la care-am dezvoltat pe parcurs miopie cu astigmatism
paradisul imaginar al copilăriei.
Arăta la fel ca la început,
doar că-mi luaseră unicornii la cEapeu
și, pe lotu castelului, au construit unii
o groapă
și-o afumătoare de salam săsesc.
Cine unii?
(dând din umeri) nu se știe…,
niște domni.

















Cum să nu faci nimic for dummies

nimic

 

Ce faci?
nimic
¿Cum adică nimic?
opusu lu ceva
Și, cum faci? Zi și mie să fac și io.

Cum adică să dai explicații la nimic? Și nu era unu. Foarte multă lume cu aceeași problemă: cum să nu faci nimic?
Prea multe explicații = timp pierdut.
Cineva trebuia să nu facă nimic în direcția asta și m-am decis ca acela să fiu eu.
În ciuda tuturor dificultăților.
Ani de studiu + alții de sinteză au dus la elaborarea unei scheme ușor de urmat (idiot proof, cum zicem noi în termeni de specialitate) pentru a facilita oricui, în orice condiții, rezultate maxime în nefăcut nimic începând din acest moment!

Cum e posibil?
Fii atent(ă) și procedează astfel: când vezi că apare un lucru de făcut…. NU-L FĂ!

Aplică schema asta și GARANTAT nu vei mai face nimic la birou, acasă, în concediu sau oriunde altundeva îți dorești.
Merge și sub apă.

Știu, inițial și mie mi s-a părut absurd că ceva atât de simplu ar putea funcționa, dar te provoc să încerci și tu. Uită-te în jurul tău și observă ceva de făcut (sau pur și simplu stai așa) și continuă de citit fraza asta care nu duce nicăieri, dar

Vezi?

Bravo!

















Albina de canapea – o nouă specie de hărnicie pasivă

albine


Cum stăteam io așa și frecam mentă pe net, am ajuns printr-o stranie coincidență să citesc despre harnicele albine. Despre apicultură, mai exact.
Caut să aprofundez problema și găsesc un sait serios.
Citesc chestii de p-acolo, îmi lămuresc niște întrebări și, când să caut forumul, găsesc un link în bara de meniu:
nu fă nimic
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
ce?
eu caut activități și ei mă-ndeamnă să stau?
ei ca să vezi!
Deci se verifică: Statu degeaba duce firesc la muncă_care duce la fel de firesc înapoi la pauză.

Așa merge treaba
/sau/
Așa stă treaba

Tot aia

















Secolu Vitezii

secolu vitezii


Miercuri, în timpul săptămânii, pe la 20.37, 4 iunie, p-o terasă-n parc, niște domni trecuți prea de curând dintr-un costum în trening, făcea filozofii de bere despre cum totu e ciclic și cum toate s-au mai făcut; spirală: mă-nțelegi?
și cum noi toți individual recreem întreaga istorie a omenirii și, viceversa, toată istoria omenirii e cuprinsă într-o viață de om, d-astea…
frate, Da vorbeau tare, pătrunși de adevăr ca micu de scobitoare.
Închipuie-ți martorii lu iehova nervoși, gen.
…deranjant oricum ai da-o.
Că doar eram cu toții la aceiași mici, doar la mese diferite.
Și ei nu erau cu noi.
Și nici cu alții.
Multă vorbă, multă bere. Mici, muștar. Cart prăj.

[…] și cum omenirea a ajuns acum în amurgul existenței (sic!, să moară jantilică!), ca un om mai în vârstă, evoluat, care a acumulat blablabla, prag de trecere, existență….blablabla… noi lumi… naște din nou…
secretu vieții descoperit proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
Și cum noi toți acu ar trebui să facem un efort unanim (iară sic!) să salv

Acu… toată lumea asculta, de fapt, ce vorbeau ăia. Era ca un fel de show-ul terasei. Entertainment of the day. Plate du jour.
Chiar la masa de lângă ei, alcoolicu de la 10. Vecinu meu. Ăla e locu lui dinainte să se înființeze crâjma. Nu s-a mai trezit dintr-a treia, conform spuselor lui și nu bea apă nici când plouă.
Mai debarasează lăzi pe la terase și-l plătește lumea cu alcool.
Alminteri f coerent când poate…

Stătea singur la masă cu privirea-n gol și asculta, ca noi toți, ce filozofau băieții, fără să dea vreun semn că l-ar afecta cu ceva. Mai mult, părea chiar singurul care reușea să ignore total toată treaba.
Până când s-a pronunțat chestia cu noi toți ar trebui să facem un ef

Bă, deci n-a mai apucat să zică ăla ce ar trebui să facem și în ce scop, că odat l-am văzut pe domnu Muci că se face roșu la față, se ridică cât de brusc poate de la masa lui și se izbește de-a ălora ca și cum i s-ar fi întors stomacu pe dos, numa că-n loc să vomite zdruncină tot și le vărsă berile peste muștar
Au, bă! fuck! sare bere, udă bănci, se ridică lume, se eliberează locuri
Au, Dă-le dracu de beri, bine că n-a…credeam că borăște au răsuflat ăia ușurați

SorrysorrysorrysorryBăbăeț, deci mă scuzaț că mă bag, da și io sunt omenire, să moară-mama-dumnezeu-s-o-odihnească, că-s orfan de mamă de la 21 (tasu lucrează și el la terasa aia n.r.)! Și dacă e cum ziceț, că

și-ncetttt, pe nesimțite, nici nu te-ai prins cum s-a așezat deja la masă pe singuru loc neud în fața singurei beri rămase în picioare pă care-a și pus poprire
că noi refacem istoria lumii și că acu suntem pe seară, nu înseamnă că murim, înseamnă că ați terminat cu jobu și ieșiți la bere.
Ce vă tot grăbiți atâta să dați colțu?
Luaț-o mai lejer, băeț

și c-o mână dă pe gât juma de sticlă, iar cu ailaltă râgâie și caută să salveze un mic din balta de bere, cu ochii geană după pâine care… din nefericire fleașcă
Deci io vă zic unde greșiț (puțin dezamăgit, în timp ce varsă berea din platoul de carton ca s-ajungă la muștar: soluția nu e să se schimbe toată lumea, ci să iasă toată lumea la bere.
Toată lumea!
Președinți, strungari, doctori, ingineri, grădinițe, gardieni…chiar și ăsta cu barcaderu lui cu tot.
Toată lumea să iasă la bere!
Păi și copiii din Africa?
se dă unu mai rotund c-a găsit el întrebare din categoria nod în papură
Mai ales copiii din Africa! Ar trebui să lase dracu foametea o zi, două, și să iasă la o bere. O bere are valoarea calorică a unei fripturi, să știți, și cu toate astea nu sunt gras! Vedeți?
și se lasă pe spate, dând pe gât și restu de bere
Deci ce secol suntem noi acu? Dooșunu? Serios? păi dac-am depășit noi și secolu vitezii…, poate n-ar strica să stăm nițel cu toții să ne gândim la ce-am făcut. Ne tragem sufletu, vedem unde am ajuns și încercăm să ne hotărâm încotro ne ducem. Între timp, mai lom o bere. Apropo: mai daț un rând? Că ca ș’ cum v-am salvat de la moarte.

















Senvici cu putere

senvici cu putere


Scot untu din frigider și văd că e tare și rece ca piatra pe care-o simțeam io-n stomac de foame. Dacă-l las așa și-aștept… vorba lu Ienăchiță: dureaz-o veșnicie până po să-l ungi. Era nou, cu țipla-ntreagă, așa că-l pun pe blat, pun o palmă pe el și-ncep să mă sprijin.
Cum dracu de nu m-am gândit la asta pân-acu?
[…]
După ceva vreme, nu știu exact cât, mă trezesc cu mâna-ntr-o baltă de unsoare! Se topise tot și-acu curgea cu jet pe jos.
Pfaaaaaaaaaaaaaaiiii_ce tare!: am Reiki!


















Noi! pentru Goga

NOI!

(alt Goga, nu-l știți voi)


Deci dacă ai, să zicem trei alter ego, cred c-am mai spus asta, fiecare afectați în parte de aceeași triplă chestie.
Care, la rându lor, fiecare cu alți trei, mă-nțelegi … și așa mai departe.
Și îi auzi pe toți.
Schizofrenie pe bază de fractali.
Schizofrenie fractal… oidă?
Fractală?
Istă?
?
de unde și-ntrebarea:
cum declini fractalu?
O lom pe sărite:
un fractal,
și o fractală
Genitiv/Dativ, fractalului
(âi dau cui? fractalului, firește.)
și închei cu vocativu
Băi, fractalule
și
Frac’talo!
Cu-accent pă o, fractalilor!
Mai vreți pământ?
deci da:
deci pa.

















Bosulică

a



Un tip obosit pe la treizeșiceva, în troleibuz, îmbrăcat normal, casual, venit sub mediu, underemployed, privire d-aia tristă, aproape goală, mirosind puțin a bere, scoate din buzunar mobilu care-i sună (un ieftinache trainic luat la ofertă) și, când vede cine-l caută, afișează pe fizionomie definiția disprețului condescendend.

Stătea în picioare, în locu ăla de lângă geam unde nu sunt scaune, așa că-n loc de drepți se proptește de bara aia ca de tejghea, relaxat și răspunde c-un

Ce faci, boss?
care-a sunat mai mult a
Sugi pula, băi pulă.

Era clar că nu-l avea la suflet p-ăla. Ceva grav, da n-avea încotro. Șefu-i șef, băga-mi-aș pu da, boss, sigur. Acu am ieșit d-acolo. Mă întorc acu. Iau un taxi și ajung imediat.

(deci a fost la o treabă pe care a terminat-o muuuuuuuuuuult mai iute, suficient cât să ia și doo/cinci beri dup-aia și să meargă cu troleuu ca să deconteze banii de taxi kind of guy)

Și începe să dea un raport despre ceva ce părea a fi un mistery client unui șef, foarte probabil mult mai tânăr decât tipu. De unde și disprețul condescendent afișat fără grijă față de noi ăștia din troleu. Că doar ăla nu-l vedea.

Bossu de la început s-a muiat pe măsură ce șeful de la celălalt capăt se liniștea la auzul informațiilor. Pe la jumatea convorbirii ajunsese ca ăla de la semafor: â-ți dau un parfum, bo$$? E original, jur! nimeni n-a bănuit nimic, bo$$, totu cala carte, se poate?… Da, bo$$, toată echipa a fost la înălțime (a zis asta de parcă cita dintr-un manual de corporate), team managerul avea totul sub control, front desk-ul a fost foarte amabil și mi-a dat toate informațiile, toți au salutat, bine informați…da, toți aveau ecusoanele la vedere, un om la fiecare raion. Da, boss, totul este all right.

Dacă tipul ar fi avut o privire, un entuziasm impotent s-ar fi putut citi în ea. Acum însă a urmat doar o tăcere în care celălat flasc cita, la rândul lui, niște bășini motivaționale și promisiuni deșarte fără absolut niciun efect în nicio circumstanță pe care ăsta le-a ascultat cum aude un barman laude de la alcoolicu stabilimentului cu cinci zile înainte de salariu. E ca un zgomot înainte să te roage ceva. În mod normal l-ai băga în mă-sa, da e client… sare cu banu? = îl suporți. Și când vrei să-l arzi, o dai voalat.

Da, bosulică, sigur facem și raportu azi. Vede un scaun și se-așează. Hai că fug, că văd un taxi. Ne vedem în juma de oră.

Bosulică…

Bosulică sună a ceva ce i-ar spune Bugs Bunny lu Elmer Fudd, Bucureștiul Perișului sau vanghelie lu geoană.

Câtă condescendență! Cât dispreț! Câtă inteligență! Câtă dramă! Câtă frunză! Câtă iarbă? Câtă… tot ce vrei!

Trebuie recunoscut că românii au un adevărat simț al diminutivului. Să iei tu un întreg concept de putere și să-l faci de căcat dintr-un sufix… e ceva!

Practic, cumva te face din șef un prost cu puța mică și în loc să te superi, o iei de compliment.

Genial!

















23 Aprilie

sfgh

 

Sveti Gheorghiță f. supărat că-n loc de suliță, de ziua lui a primit în dar un shakespeare nou-nouț și-ncă unu moale gata mort cu care lovea de nervi, isteric, într-un balaur tip piniata plin cu iepurași de ciocolată.

Se terminaseră căluții…

















Ira Flatow pe rom\ne;te












Mă uitam la Archer (un serial) și, la un schimb de replici, Sterling îi răspunde sarcastic unuia că Well…duuh.. I’m sorry, Ira Flatow… (from Newton’s Apple)… that I don’t know all the details about… ceva ochelari de nightvision… cu spioni…desene animate… Genul de răspuns pe care i l-ai da gen, „Bine că ești tu deștept”, „thx, Einstein”, știi?

Din tonalitate și desfășurarea acțiunii se înțelege treaba asta, dar de Ira Flatow nu auzisem pân-acu. Da cine-i Ira Flatow ăsta (from Newton’s Apple) de-ar trebui ca publicul dă pretutindenea să fie suficient de familiarizat cu numele încât să prindă gluma?

Ia să dau pe wiki și: Ira Flatow (/ˈaɪərə ˈflt/; born March 9, 1949) is a radio and television journalist and author who hosts Public Radio International‘s popular Science Friday.[3] On TV, he hosted the Emmy Award-winning Newton’s Apple, a television science program for children and their families.[4] He hosted the PBS series Big Ideas[5] and has published several books, the most recent titled Present At The Future: From Evolution to Nanotechnology, Candid and Controversial Conversations on Science And Nature.[4]

The Emmy Award-wining Newton’s Apple, zici, ă? Tare! Este?

Da nu asta vroiam să zic. Ci că traducătoru pe română, a considerat că habar n-avem noi d‘astea. Putea să-l lase așa. Putea să nu scrie nimic. Putea s-o sară cu de totu. Nu conta prea mult în logica poveștii și nici gluma nu era dintre cele mai de bază.

Da cu toate astea, omul a ținut să se implice. Să traducă el numele ăla. Să-și pună el amprenta, cum ar veni. Și-n loc să lase Ira Flatow…

Alexandru Mironov

Dom‘le… jos pălăria! M-am și distrat și-am aflat și ceva nou + că rimează, frate!!

BRAVO!
418
00:20:57,338 –> 00:21:02,411
Traducerea: mko_ro