Arhivele lunare: septembrie 2014

Juma de haiku











 

s-puțin mai comic
ca furnica,

gen…

















Reclame

Cumperi dumnezei?

sales


Stăteam la stop și deodată îl aud din stânga:
Cumperi, boss?
Să cad pe jos, nu alta!
Băăăăăăăăăăă!!!!!!!!Ej prost? Da ce e-n capu tău?
Vezi că n-am rucsac, nici sacoșă, da-s călare pe o bicicletă. Și tu-mi vinzi un vraf de biblii?????
E… nici chiar așa, boss, …
am și coranu!


















ramnic


În tramvaiu 29, pe septembrie seara,
el normal, ea și mai mult,
dar la stații diferite.
El la geam, ea pe whatsapp.
La a treia, băi! Băi! BĂI!
El cu degetu pe geam:
Fii atentă!
Râmnic!
Știi ce-i aia? Râmnic (un)…?
și ea răspunde nonșalant
Un iaz mai mic? E pentru pește.
Pe buneee???? de unde știi tu chestia asta?
Am crescut pe lângă două.
Bine, da de ce sărat?
Aveam o predilecție pentru telemea.

















provocarea STOP challenge

stop challenge


Manualul de Pauză inițiază provocarea STOP challenge.


Să te oprești din orice ai face în momentu provocării și să-ncepi să stai un sfert de oră.


Minim!

Provocarea ar fi să stai o oră.

Vezi și tu cât poți.

Dacă te întreabă cineva ce faci sau, din contră, de ce nu faci nimic, zici că e o provocare. Știi aia cu… ? Exact așa și aici, da’ altfel. Tot pentru o cauză, îți zic io mai încolo, da’ acu trei să termin asta, ok?

Cauza este una reală: E sănătos să te odihnești! A dat și la televizor, arată și în studii. Ba chiar și unii medici sunt de acord cu asta.

Ai stat vreodată? Ai văzut cum e? … atunci ce dracu mai vorbim?

Apoi te gândești la cele mai stresate cunoștințe și-i provoci la STOP. Verbal, în scris, telefonic sau online. Chiar nu contează cum.

cei provocați vor începe să stea și vor provoca, la rândul lor, alte cunoștințe stresate care, la rându lor…

astfel, în ceva vreme, vom avea o lume mai odihnită.

O lume odihnită, e clar o lume mai bună.

Practic, slavezi lumea stând degeaba, odihnindu-te puțin (mai mult).


Deci: dacă ai ajuns până aici, Te provoc să stai!














10 chestii

10 chestii

Ceea ce pentru unii e doar o altă ocazie de distracție, la mine devine sursa unor mari probleme egzistențiale. Sunt genul de om care gândește prea mult, dar inutil. O să fac buba la cap.

Să lom un exemplu:

Știi jocu ăla stupid cu „care ar fi cele 10 …. pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Un om normal la cap se apucă direct și înșiră nume de chestii. La mine e mai complicat. Am nevoie de detalii. Ce fel de insulă? Mare, mică, la polu nord… E cald? E frig? Are apa potabilă cu aromă de mentă? Potol, energie electrică sau pe bază de hamster, soare, pomi fructiferi, amazoane cu trei țâțe… chestii d-astea esențiale. Adică PE CE MĂ BAZEZ?

– Dacă e pustie, n-ai deniciunele, vine imediat răspunsul

– Aha… Atunci mi-aș lua un vapor și multă benzină. Deocamdata două obiecte. Al tre..

– N-ai voie

– De ce? Cine decide asta?

– Păi… ăla care te trimite acolo

– Și ăla cine e și de ce are gânduri necurate la adresa mea?

– Ete căcat! Așa e jocu. Ipotetic. Dacă ar fi… ce ai lua cu tine?

– Ți-am zis: un vapor, o cisternă cu petrol = 2. Familia e obiect sau se numără separat?

– Nu știu, fra’, da’ n-ai voie cu vapor.

– Bine, atunci un vas cu pânze. Așa îmi rămâne și cisterna goală să-mi încapă chestii-n ea.

– Nici asta n-ai voie!

– Acu vorbești în locu lui?

– Al cui?

– Al ăluia care mă trimite acolo.

– Ești nebun? De un’ să știu eu cine-i ăla?

– Atunci de unde știi că n-am voie cu vapor?

– Da’ ai tu vapor?

– Da’ ai tu insulă?

– …

– …

– Du-te-n pula mea!

– Cu tot cu cele 10 chestii?

– Ești nașpa. Strici jocu. Uite, facem altfel. Fără insulă. Care ar fi cele 10 cărți pe care le-ai lua cutine într-un loc unde n-ar fi cărți?

– La Slobozia, de exemplu, nu?

– Nu! Pe munte, să zicem.

– Pe munte nu mi-aș lua 10 cărți. În primu rând nu cred să stau atât, iar în al doilea rând sunt grele și-mi ocupă locul necesar conservelor și sacului de dormit. Sau mi le cari tu? Mi-aș lua maxim două.

– Nu! Trebe 10!

– Io tot nu’nțeleg de ce neapărat 10. Dacă n-am 10 ce se’ntâmplă? Mă controlează la intrare? Mă trimite acasă dacă am 8 sau 12?

– Dă-te-n pula mea! 10 cărți! Atât! Enumeră 10 cărți!

– La Medeleni…

– :)… așa…

– La Medeleni e în două volume. Se pune o carte sau două?

– Una, evident!

– Aha. Atunci următoarea pe listă e Enciclopedia Britanica, ediția a 11-a cu 29 de volume, apoi colecția integrală Hustler de la origini și până în prezent. Pân’acu sunt 3. + un eReader cu panouri solare și de restu până la 10 pune harduri de 8 tera din care minim unu cu pornache. E ok așa?

– Bă, ești culmea! Fii atent: fără munte, fără mare, Slobozia sau alte alea. Vine sfârșitu lumii. Ce ai salva din bibliotecă?

– Tu crezi că mie-mi arde de citit în prag de apocalipsă? Pentru aia ceream hardu cu pornache.

– Tu ai ceva împotriva cărților?

– Nu! Am ceva împotriva jocurilor idioate care vor să-mi stimuleze creativitatea impunându-mi reguli stricte.







Apus asfalt



asfalt


Săpam de pe la vreo 8.
că escavatoru se bulise
Și când mă uit din fund,
de jos în sus,
invers se holba la mine

o babă!

de ziceai că-i consumam trotuaru
ca rudele pomana de la parastas.
Adică clar e pentru musafiri,
da’ parcă prea
bagă-n ei ca sparții.

Ho, mamaie,
nu sări!

…că nu suntem cimitir.
E doar o țeavă.
Mai ai răbdare vro cinci ani.
Și se rezolvă singură.