Arhive pe categorii: delicii libaneze

Secolu Vitezii

secolu vitezii


Miercuri, în timpul săptămânii, pe la 20.37, 4 iunie, p-o terasă-n parc, niște domni trecuți prea de curând dintr-un costum în trening, făcea filozofii de bere despre cum totu e ciclic și cum toate s-au mai făcut; spirală: mă-nțelegi?
și cum noi toți individual recreem întreaga istorie a omenirii și, viceversa, toată istoria omenirii e cuprinsă într-o viață de om, d-astea…
frate, Da vorbeau tare, pătrunși de adevăr ca micu de scobitoare.
Închipuie-ți martorii lu iehova nervoși, gen.
…deranjant oricum ai da-o.
Că doar eram cu toții la aceiași mici, doar la mese diferite.
Și ei nu erau cu noi.
Și nici cu alții.
Multă vorbă, multă bere. Mici, muștar. Cart prăj.

[…] și cum omenirea a ajuns acum în amurgul existenței (sic!, să moară jantilică!), ca un om mai în vârstă, evoluat, care a acumulat blablabla, prag de trecere, existență….blablabla… noi lumi… naște din nou…
secretu vieții descoperit proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
Și cum noi toți acu ar trebui să facem un efort unanim (iară sic!) să salv

Acu… toată lumea asculta, de fapt, ce vorbeau ăia. Era ca un fel de show-ul terasei. Entertainment of the day. Plate du jour.
Chiar la masa de lângă ei, alcoolicu de la 10. Vecinu meu. Ăla e locu lui dinainte să se înființeze crâjma. Nu s-a mai trezit dintr-a treia, conform spuselor lui și nu bea apă nici când plouă.
Mai debarasează lăzi pe la terase și-l plătește lumea cu alcool.
Alminteri f coerent când poate…

Stătea singur la masă cu privirea-n gol și asculta, ca noi toți, ce filozofau băieții, fără să dea vreun semn că l-ar afecta cu ceva. Mai mult, părea chiar singurul care reușea să ignore total toată treaba.
Până când s-a pronunțat chestia cu noi toți ar trebui să facem un ef

Bă, deci n-a mai apucat să zică ăla ce ar trebui să facem și în ce scop, că odat l-am văzut pe domnu Muci că se face roșu la față, se ridică cât de brusc poate de la masa lui și se izbește de-a ălora ca și cum i s-ar fi întors stomacu pe dos, numa că-n loc să vomite zdruncină tot și le vărsă berile peste muștar
Au, bă! fuck! sare bere, udă bănci, se ridică lume, se eliberează locuri
Au, Dă-le dracu de beri, bine că n-a…credeam că borăște au răsuflat ăia ușurați

SorrysorrysorrysorryBăbăeț, deci mă scuzaț că mă bag, da și io sunt omenire, să moară-mama-dumnezeu-s-o-odihnească, că-s orfan de mamă de la 21 (tasu lucrează și el la terasa aia n.r.)! Și dacă e cum ziceț, că

și-ncetttt, pe nesimțite, nici nu te-ai prins cum s-a așezat deja la masă pe singuru loc neud în fața singurei beri rămase în picioare pă care-a și pus poprire
că noi refacem istoria lumii și că acu suntem pe seară, nu înseamnă că murim, înseamnă că ați terminat cu jobu și ieșiți la bere.
Ce vă tot grăbiți atâta să dați colțu?
Luaț-o mai lejer, băeț

și c-o mână dă pe gât juma de sticlă, iar cu ailaltă râgâie și caută să salveze un mic din balta de bere, cu ochii geană după pâine care… din nefericire fleașcă
Deci io vă zic unde greșiț (puțin dezamăgit, în timp ce varsă berea din platoul de carton ca s-ajungă la muștar: soluția nu e să se schimbe toată lumea, ci să iasă toată lumea la bere.
Toată lumea!
Președinți, strungari, doctori, ingineri, grădinițe, gardieni…chiar și ăsta cu barcaderu lui cu tot.
Toată lumea să iasă la bere!
Păi și copiii din Africa?
se dă unu mai rotund c-a găsit el întrebare din categoria nod în papură
Mai ales copiii din Africa! Ar trebui să lase dracu foametea o zi, două, și să iasă la o bere. O bere are valoarea calorică a unei fripturi, să știți, și cu toate astea nu sunt gras! Vedeți?
și se lasă pe spate, dând pe gât și restu de bere
Deci ce secol suntem noi acu? Dooșunu? Serios? păi dac-am depășit noi și secolu vitezii…, poate n-ar strica să stăm nițel cu toții să ne gândim la ce-am făcut. Ne tragem sufletu, vedem unde am ajuns și încercăm să ne hotărâm încotro ne ducem. Între timp, mai lom o bere. Apropo: mai daț un rând? Că ca ș’ cum v-am salvat de la moarte.

















Reclame

Senvici cu putere

senvici cu putere


Scot untu din frigider și văd că e tare și rece ca piatra pe care-o simțeam io-n stomac de foame. Dacă-l las așa și-aștept… vorba lu Ienăchiță: dureaz-o veșnicie până po să-l ungi. Era nou, cu țipla-ntreagă, așa că-l pun pe blat, pun o palmă pe el și-ncep să mă sprijin.
Cum dracu de nu m-am gândit la asta pân-acu?
[…]
După ceva vreme, nu știu exact cât, mă trezesc cu mâna-ntr-o baltă de unsoare! Se topise tot și-acu curgea cu jet pe jos.
Pfaaaaaaaaaaaaaaiiii_ce tare!: am Reiki!


















De ce sunt pisicile fericite



realitatea lu pisi


Motivația zilei a fost să învăț ceva din ceea ce mă înconjoară. Să mă identific cu acel ceva și să privesc lucrurile din noua perspectivă. Astfel am ales pisica. M-aș bucura să fiu la fel de zen.
Era cu curu pe-un prosop de pe caloriferul din dormitor și se uita pe geam, pe același geam pe care mă uit și eu în fiecare zi, la un cârd de vrăbiuțe.
Deși vedem aceleași lucruri, în ochii ei realitatea e mult mai apetisantă.
Și așa am învățat să las dracu prostiile.

















Ciorbă țărănească de legume



callas


M-a apucat să confecționez o ciorbă țărănească de legume în același timp în care la radio începea Requiemu lu Verdi cu Maria Callas.
Pe la jumate a trebuit să mă opresc.
Nu mai vedeam de lacrimi.
Dup-aia m-a bușit râsu gândindu-mă că și ei plâng tot de la ceapa mea.
Da le-a ieșit frumos, nu zic…

















Un lapte





Io îmi iau un lapte.
Un lapte oarecare, dar același lapte. Aceeași marcă de lapte de ani de zile. Nu contează marca. Cum se numește. Adică pentru tine nu contează că nu vreau să ți-l recomand. E doar un lapte ca tot celălalt lapte.
Singurul motiv al perseverenței (cred eu) este că am paranoia.
N-am altă variantă.
Nu poate fi vorba de preferințe.
De consumat, consum fără probleme orice, mai ales dacă mi se oferă, dar de cumpărat, pentru mine, acasă, numa d-ăsta!
Adică are același gust, același procentaj de grăsime, aceleași de toate, doar că…
Doar că cu ăsta m-am obișnuit.
Știu cum stă treaba cu el și ne-nțelegem bine.
Știu unde-l găsesc, știu cât costă și încă nu mi-a făcut rău.
Nimic deosebit de toate celelalte, o să zici, nu?
Exact așa am zis și io!
Și-atunci? Ce-ar fi să mai schimb, să mai văd și din altă parte… știi?
Și dacă tot eram laa…
Nici p-ăla al meu nu-l știam de la-nceput.
Mi-a zis cineva de el.
Numa că de data asta eram singur în loc necunoscut.
Mă uit pe rafturi… fără reclamă toate par la fel: o cutie care conține alb.
Și pun mâna pe unu, pe un lapte adică, mai albastru, atractiv, așa, c-o văcuță, și când să-l pun în coș,
Poliția!
am crezut că fac infarct!
Ceee???
Mi s-a tăiat genunchii, jur!
pe spate, unde în mod firesc ar fi fost văcuță, scria cu cursive albastre:
Rețetă de polițist
Jur!!!!!
M-am uitat de două ori!!
Era ceva campanie și m-au luat în target!

L-am pus urgent laloc și m-am cărat acasă.
Am și uitat de lapte!
Vezi, bă? d-aia zic: rămâi cu-al tău
că e mai safe.

















BACu se ia sau se dă?

liver


de la Ziggy


S-a lipit de noi că vorbeam engleză. D-abia ajunsese tipu şi era cu chef de bere.
American tipu şi deloc prost. Era profesor de nuştiuce şi avea o înclinaţie către limbi. Ăsta fiind, cred, şi motivul pentru care ajunsese-n Reghin.
Bem noi, ne distrăm… că să ne vedem şi mâine mai pe seară că dup-aia pleacă şi nu ştie pe nimeni p-aici şi face el cinste.

A doua zi, americanu era gata anturat.

A apărut cu una de vro nooşpe, dooj de ani, aşa…. bună cu draci!!!
Cică tocma ce s-au cunoscut… (ca și când nu ne-am fi prins)

Se pun la masă şi dă-i cu bere.
Ăsta vorbea mai mult cu aia.
Păi, cre şi io: și io aş fi vorbit mai mult cu aia!
Toţi am fi vorbit mai mult cu aia!
Ceea ce-am și-nceput să facem.
Pe românește.

Se oftic-americanu că-i stricăm fengșuiu și-o ia p-aia la o masă să vorbescă separat.
Nu trece juma de ora că se-ntoarce ăsta singur.

— Ce-ai frate? ăăă…sorry… sup bro?

La care tipu:

— She said something and she left. But I understand only half of it. What does BAC means?
— BAC?
— Exactly like this: BAC!
????
— BAC? Pffffff… Ce dracu i-o fi zis aia?
— Aaaaaaaaa… tipa… e iunie, coaie! BACu! Nu se dă BACu-n iunie?
— It’s… ăăă… BAC is short for ăăă…in romanian iz like american SAT. Final exam after highschool. Probably she had to study, right? hăhăhăhăhăhăhăs-a dus să-nvețe… :)))))))

Stă ăla, se gândeşte….

— No, It doesn’t make any sens.
— ???? Cum adică nu face sens? Maybe for you. E a doişpea. Eşti urât sau ceva. Are BACu.
— No, it doesn’t. She said she’s a university student…
— Pfffffff…
— ?
— !

— aaaaaaaaaaa!!!! se trezește Feri, BAC also means a big ship for transport cars from one .. cum zici la mal?.. from river şi-arată așa cu degetu
— În Reghin, bă?
— a…

Stă ăla se gândeşte din nou… — Still doesn’t make sense!

— Căca:Do you remember what she said?
— Yes
— The entire sentence?
— I’m not THAT drunk! She said only two words:

BAC pula

and she left

















opera de 12 kile


capsuni


Fiecare căpățână d-aia e un gând d-al meu.
Mai rupeam o rădăcină și mă mai gândeam umpic. Iar mai rupeam o codiță și iar mai băgam o idee.

Activitățile astea monoton-repetitive te îmbie la gândire ca micu la muștar.

Azi, în doar 6 kile/fruct curat (!!!!!!!), am elaborat mental un roman autobiografic în trei volume, cu tot cu dialoguri, happy-end, puțină filosofie, vrăjeală, punch-line, etc. După asta am mai conceput două studii critice la o revistă literară, concomitent cu puțin scenariu (asta e o chestie la care lucrez hors concurs) de pornache; paișpe poezii scurte și șase medii; planul unei emisiuni radiofonice; o carte de povești; una de amintiri și încă una de dialoguri.

Problema e că_când am terminat, probabil m-am ridicat aiurea, că s-a dat delete la tot.

Din ce m-am gândit io azi, a rămas o grămadă de căpățâni într-o zeamă roșie care se uitau la mine cu semințele-alea de parcă au înțeles tot.

cozi


În definitiv, de ce nu? Sunt căpșune dacice iar unghia degetului meu mijlociu e usebeul lu zamolxe.

În bucătărie la mine e polaritatea mai mare și fluxu mai la dreapta decât normalu și d-aia s-a făcut download la toată șmecheria direct în fiecare fruct în parte, separat, și în compoziție, pe ansamblu, tot ce m-am gândit io pe parcurs, da’ numa esențialu, pe fragmente.
Nu mult. Cât să-ți dea de gândit.

Era păcat de atâta cugetare să se ducă pe pu apa sâmbetei, chit că-i miercuri dupamiaza. Părea băieți buni….


Bref, acu scot brand de
Dulceață de gândire & căpșuni dacice cu fragmente de filosofie și porn.

by Manualul de Pauză.

Poate prinde…











Muncă de post aveți?



DSC03331


Băi băiatule, păi tu așa ușor crezi că e să nu faci nimic?

Păi așa puteam să muncesc și io, bă, că nu-mi era greu…

În juru meu erau toți așa: de dimineața până seara, cât e ziulica de lungă, ba chiar și noaptea de multe ori…

Să-i fi văzut cum veneau din schimbu trei.

Mai mare rușinea!

I s-antâmplat s-adoarmă-n autobuz odată…

Se uitau lumea la noi deja.

Și la ei era la fel, da parcă nu chiar zilnic.

Vezi? Puteam să fac și eu ca ei. Că doar atâta am văzut în jur.

…da m-am ambiționat și… uite!

Câți ani ai tu?

Eheeeee…..

Ia să stai tu până la vârsta mea și mai vorbim dup-aia!

Vez tu dacă poți…

Îți trebe coaie, tată, ca s-o freci tot timpu.

Păi ce crezi tu?

Dacă era așa simplu, nu stătea toată lumea asta?

E?











Realitatea crudă











Am luat-o la 2 noaptea de la Cișmigiu pe jos până la Moșilor. Pe drum mi-am adus aminte că n-am mâncat nimic toată ziua. Așa că am început să îmi fabric meniul ideal.

Ce aș mânca eu așa să îmi placă mult, mult, mult de tot?
Am enumerat o listă impresionantă și la fiecare caz în parte îmi dadeau doo găleți de bale.

Trebuia să fie ceva mediu, fără chestii care să cadă din el/ea, ușor de manevrat, grețos, bun, delicios, ieftin și cu carne. Multă!

De data asta nu vroiam shaorma.

Nici hamburger.

Da’ dacă le elimini p-astea, la 2 noaptea cam rămâi cu ochii-n soare.


Pe la Moșilor, văd că în puterea nopții e deschis Fornetti. Trec nepăsător pe lângă chioșc și arunc neglijent un ochi în vitrină. Ăla cu miopie -4.


Informația mi-a străpuns retina prin lentilele cilindrice + pleoapele întredeschise și mi s-a înfipt direct în creier cu un sfârăit de tigaie încinsă:


ȘTRUDEL DE PORC – 2 LEI


Brusc am înțepenit în fața vitrinei cu saliva curgându-mi din ochi: Ștrudel de porc! pfffffaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!! Îl menționez în rugăciuni încă din clasa doa între pacea mondială și ciocolata infinită. Iar acum există! Cea mai tare invenție a omenirii. Oare carnea aia cum o fi? Ca la șaorma? Sau o fi bucată-ntreagă? Sau tocată cu ceapă? Oare e cu chilli? Picant? Dulce? Sărat? Piper? O avea cartofi prăjiți? pfaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!
Ce mai conteaza?
Clar îmi iau unu.
Cât e unu? 2 lei?
Nu!
Îmi iau 3!…


…sau patr- – De 20 lei ștrudel de porc, vă rog

– De post

– Nu! De porc!

– E de post! Nu de porc. Ați citit d-andoaselea.
– Fuck! și mi-au dat lacrimile
– Vă dau de pui?

– N-am voie. Țin post.











two minutes turkish











O muscă-n şorţ de bucătar

cu bonetă d-aia albă,

apretată & călcată,

o paletă &-o spatulă,

dând nervos din două picioruşe

lâng-un hamster muribund.


00:03
00:02
00:01

jbang!

(sună ceasu biologic)


*travelling back

cu musca’nvăluită

în datu duhului de hamster:


E gataaaa!! La masăăăă!!!!