Arhive pe categorii: doo/trei

Noi! pentru Goga

NOI!

(alt Goga, nu-l știți voi)


Deci dacă ai, să zicem trei alter ego, cred c-am mai spus asta, fiecare afectați în parte de aceeași triplă chestie.
Care, la rându lor, fiecare cu alți trei, mă-nțelegi … și așa mai departe.
Și îi auzi pe toți.
Schizofrenie pe bază de fractali.
Schizofrenie fractal… oidă?
Fractală?
Istă?
?
de unde și-ntrebarea:
cum declini fractalu?
O lom pe sărite:
un fractal,
și o fractală
Genitiv/Dativ, fractalului
(âi dau cui? fractalului, firește.)
și închei cu vocativu
Băi, fractalule
și
Frac’talo!
Cu-accent pă o, fractalilor!
Mai vreți pământ?
deci da:
deci pa.

















Reclame

Un lapte





Io îmi iau un lapte.
Un lapte oarecare, dar același lapte. Aceeași marcă de lapte de ani de zile. Nu contează marca. Cum se numește. Adică pentru tine nu contează că nu vreau să ți-l recomand. E doar un lapte ca tot celălalt lapte.
Singurul motiv al perseverenței (cred eu) este că am paranoia.
N-am altă variantă.
Nu poate fi vorba de preferințe.
De consumat, consum fără probleme orice, mai ales dacă mi se oferă, dar de cumpărat, pentru mine, acasă, numa d-ăsta!
Adică are același gust, același procentaj de grăsime, aceleași de toate, doar că…
Doar că cu ăsta m-am obișnuit.
Știu cum stă treaba cu el și ne-nțelegem bine.
Știu unde-l găsesc, știu cât costă și încă nu mi-a făcut rău.
Nimic deosebit de toate celelalte, o să zici, nu?
Exact așa am zis și io!
Și-atunci? Ce-ar fi să mai schimb, să mai văd și din altă parte… știi?
Și dacă tot eram laa…
Nici p-ăla al meu nu-l știam de la-nceput.
Mi-a zis cineva de el.
Numa că de data asta eram singur în loc necunoscut.
Mă uit pe rafturi… fără reclamă toate par la fel: o cutie care conține alb.
Și pun mâna pe unu, pe un lapte adică, mai albastru, atractiv, așa, c-o văcuță, și când să-l pun în coș,
Poliția!
am crezut că fac infarct!
Ceee???
Mi s-a tăiat genunchii, jur!
pe spate, unde în mod firesc ar fi fost văcuță, scria cu cursive albastre:
Rețetă de polițist
Jur!!!!!
M-am uitat de două ori!!
Era ceva campanie și m-au luat în target!

L-am pus urgent laloc și m-am cărat acasă.
Am și uitat de lapte!
Vezi, bă? d-aia zic: rămâi cu-al tău
că e mai safe.

















niște brazi



brazi


Bă, ej prost?_cum să tai brazii ăștia, bă?

Cum să tai brazii?

Nu-i tăia bă, mânca-ți-aș sufletu tău, că e păcat

Cum să tai brazii? Ej nebun? E-ai mei, de ce să-i tai?

că e natură, bă, chit că e la tine-n curte

Bă tu n-auzi, cum să tai brazii_ce-ai…?

io așa am auzit, că-i tai, și ne supărăm, să știi…

aaaaaaaa…… nu băăă… Am zis că le tai vârfurile să nu mai crească

de ce să le tai vârfurile?

Să nu mai crească

de ce să nu mai crească?

Se-ndoaie prea rău de la furtună și dă în jgheab și cu crengile în geamurile de sus și iarna cu zăpadă și e greu să-i scuturi

cum să fie greu? Ui ce mici sunt!

Da când cresc? A?

când cresc iei o sfoară și o legi de vârf și tragi de ea și se scutură

daaaaaaaaa sau legi sfoara de ușa de la intrare ca să se scuture de fiecare dată când intri-n curte

mai bine pe jos și afară ca să faci și capcane

aaaaaaa sau îți iei veveriță

daaaaaaa mult mai bine cu veveriță

da dacă-ți iei veveriță, trebe și ciocănitoare. Că are la ofertă. La două veverițe ai ciocănitoarea gratis. Ca să-i facă cuib, căsuță, etc, nu? cât e ocupată veverița cu scuturatu…

și-atunci să vezi deranj, aglomerație, țipete…

Oho! Plus veverița!

o să ai curtea plină de găinaț de veveriță. Plus ciocănitoarea! Vezi bă, taie-i dracu de tot și-ai scăpat de treabă.

Nu vezi ce umezeală face?











Io & Clavicula



clavicula

 

– Deci m-am prins ce te enervează la mine.

– Uimește-mă!

– Clavicula!

– Cuum?

– Aha, că din ea ricoșează când fac duș de e apă-n toată baia. Ți-am zis că nu e vina mea? Vezi?

– Și la bucătărie tot clavicula?

– Io & Clavicula suntem nedespărțiți. Facem totul împreună. Toți prietenii ne știu așa. Au venit Io & Clavicula”.


Clavicula e un cuvânt care sună bine. Din păcate, e folosit cam rar și numa când se rupe.

Altfel n-o prea bagi în seamă.


Clavicula

Auzi numa ce bine sună.


Ar putea fi parte din salut când cunoști o tipă. Vei arăta că ești atent și-ț pasă.

– Ce  claviculă frumoasă ai 🙂 Cum o cheamă?

– Graetel. Și pe cealaltă o chea

–  Ailaltă nu-mi place. Pare proastă.


Clavicula Graetel. Sună a porno nemțesc.

Sau Clavicula Forceps! Nume de trupă de ultra-brutal-grind-death-step-gen


Dacă vrunu din vecinii mei ar avea o fată, poate ține cont de sfatul meu și își botează câinele Clavicula.


Cât să poți să strigi în parc:

– Claviculaaaa!!!!! Lasă tibia jos! Acum! Clavicula! Tibia! Jos! Acum!!!!





Tibia fiind un șoricar pe care l-am cunoscut.











atunci când se aude noise cu î din ă











Bormaşita este o afecţiune psihică pe care o iei de obicei din vecini. Se poate lua şi de pe stradă. Acolo tulpina e mai puternică şi poartă denumirea de pickhamerită.
Bormașita este de trei feluri: matinală, duminicală și rotopercutantă.
Se recunoaște după RRRR repetitiv ca un noise cu î din ă.
Nu ştii cum apare şi nici cum să te fereşti de ea. Încă nu i s-a stabilit un patern de propagare.
Ieri m-a sunat un prieten care se trezise cu una dublă pe faţă, la dormitor, poziţionat stradal, parter.
Era praf omu şi-l înţeleg.
Am stat puţin de vorbă să-l liniştesc, recomandându-i pe final o vizită la crâjma din colţ pentru monitorizare şi tratament provizoriu.
Azi dimineaţă, ce să vezi?
M-am trezit c-am luat şi eu!
În forma agravantă, cu flexuri şi buldozere.
Când m-am uitat în oglindă… îi ieșiseră şi muncitori!
Trag de aici concluzia că se ia şi prin telefon.



 

– a se avea grrrîje











S-a furat








Am scos din magazie nişte bare de protecţie de la un Ford. Bune, funcţionale, da’ mari şi incomode.
Noi n-avem Ford.
Aşa că le-am pus în stradă lângă gard să le ia cine vrea.
Au stat acolo două luni.
Gunoierii trec săptămânal, dar probabil au Logan şi nu se potrivesc.
Aşa că nu le-au luat.
Am discutat cu ei să le considere gunoi şi să le bage-n tocător.
Cică într-adevăr sunt nişte gunoaie, da´ nu-s menajere, ergo n-au voie să-l strângă.
După înc-o lună m-am enervat şi le-am bagat înapoi în curte lângă gard.
Poarta am închis-o cu un lacăt mare.

A doua zi de dimineaţă nu mai erau acolo.

S-au furat.

Nu au fost furate, ci s-au furat.
La noi nu fură oamenii.
La noi lucrurile se fură.


Reflexiv impersonal.








14:37


În Sălăjan, lângă Auchan, o chinezoaică vinde caserole de kiwi din portbagajul unei dacii cu numere de Călăraşi.





În Sălăjan,

lângă Auchan,

o chinezoaică.


Vinde casorele de kiwi

din porbagaju unei dacii

cu numele de Călăraş.





Insalajan!

Langaochan!


O, chinezoaica,

vindecase role.


deki wi

dinpor,

bagajul unei dacii


Kunumere

Kalarasi.


3 lei, boss,

e mai ieftin ca-năuntru!


Aia cu Parkinsonu





Când se ajunge în discuții pe la faze d-alea de trebe să povestești o gafă personală, eu o dau p-aia cu Parkinsonu. M-am simțit de tot căcatu atunci. Da´ trebe să recunosc că are și o latură funny. Așa că merge de poveste. Unii chiar s-au distrat copios.

Cum e și cazu unui prieten la care am fost în vizită de sărbători.

La om acasă lume multă, trebăluială, gătit, familie, soacre, etc. Ca de sărbători.

Ne băgăm în sufragerie și dă-i cafele, cuie și povești.

După o vreme, când râdeam deja serios amândoi, i-o povestesc și p-asta cu Ministry.

Și fix când povesteam, intră bunică-sa în cameră să ne întrebe dacă nu vrem ceva prăjituri.

Bunică-sa, o doamnă respectabilă pe la 80 de ani. Old School.

Și deschide ușa și m-aude încheind:

Da’ tipu avea Parkinson, de fapt!

Și dă-i și râzi amândoi ca sparţii.

Ce privire mi-a aruncat tipu în 311, da´ s-o fi văzut pe bunică-sa lu ăsta cum s-a uitat la noi.

Şapteşpe cristelniţe nu cred să ne ajungă să ne spele de ce-o fi fost în sufletu ei să-şi vadă nepotul îndemnat de anturaj să râdă-n hohote de-un om aşa bolnav.

A încremenit în ușă c-un ochi la mine și cu ălălaltu la nepot-su. O doamnă. N-a zis nimic.

Acu, io ce era să fac? Am tăcut chitic până am văzut fursecurile pe masă și când am rămas singuri, l-am întrebat cu gura plină:

Auzi,omnomnomm… bunică-ta-i sașie?

 

 





iz de pisi


S-au deschis ușile și am orbit.

În fața mea s-au așezat tacticos două super-pisi de Apărători, ambele trase-n roz, unghii false, botox, extensii, mini, decolteu, smart… tot tacâmu.

M-a mirat că lăsaseră un loc liber între ele. Deci nu erau împreună.

Adevăru e că nu puteai să te uiți în altă parte. E ca și când vorbești cu una cu un coș în frunte. E respingător, da nu-ți poți lua ochii d-acolo. Așa și cu surorile sister. Nici n-avea rost să te prefaci că citești harta de deasupra. Te uitai direct. Fetele știa ce face.

Timp de două stații nu s-a așezat nimeni între ele, deși metroul nu era tocma gol.

Dar la Brâncoveanu s-a urcat un domn meltean din care se remarcau trei aspecte: burta, cefele și faptu că era aproape praf.

Care cum a intrat s-a înfipt în scaun între alea două. Le-a stricat feng-shuiu.

După ce și-a tras omu sufletu a început să inspecteze împrejurimile. Belea ochii când la una când la ailaltă și-i luceau buzele de libidou. Parcă încerca să se hotărască pe care s-o ia cu el. Ca și cum ar fi avut de-ales…

Fetele erau vădit jenate de burtos. Adică decolteuu și astea nu-s așa chiar pentru oricine. Ăștia cu venit sub mediu când ți se uită-n silicoane parcă se consumă. Și nu vrei asta.

Imediat înainte s-ajungă la Unirii, bortosu cu ceafa lată se oprește din chiorât ochii, se apleacă așa umpic într-o parte, ca și cum s-a hotarât care-i aleasa și ar vrea să-i zică ceva lu´ aia din dreapta, da’ în loc să facă asta, dă cea mai zgomotoasă bășină din istoria de peste 30 de ani a metroului bucureștean.

Și fix în secunda în care toată lumea întorcea capul după sursa zgomotului, se întoarce și melteanu la ailaltă din stânga și-i zice tare:

Lăsaț, don-șoară, ziceț c-am dat-o eo!








RAM


Vede că fumăm şi se opreşte brusc

Nu părea gabor, doar puţin f spart.

Şi f e puţin spus.

Se uită la noi, vede că-l vedem cum ne vede că fumăm şi porneşte spre noi.

Da’ nu oricum. Ci ca şi când tocma i-a împrumutat cineva o cocoaşă pe umăru drept, cu burta-n faţă-n loc de piept şi aplecat spre stânga ca lebedele circumspecte din IOR şi după trei, 4 paşi semi-săltaţi se apleacă brusc între noi toţi de parcă în loc să cadă urma să tuşească şi avea nevoie de nişte palme pe spinare:

– ‘mdai şi mi’un fum la memoria scurtă?
– ceeeee????
– un fum (şi arăta aşa la unde ar trebui să fie cerebelu, momentan ciorbă de pateu) să dai şi mie aici un fum…
– aici unde?
– la memoria scurtă
– …..??????
– hai băi nene, dă repede un fum la memoria scurtă că mi-am amintit ceva urât şi-i naşpa singur.