Arhive pe categorii: filosofie de masă plată

Secolu Vitezii

secolu vitezii


Miercuri, în timpul săptămânii, pe la 20.37, 4 iunie, p-o terasă-n parc, niște domni trecuți prea de curând dintr-un costum în trening, făcea filozofii de bere despre cum totu e ciclic și cum toate s-au mai făcut; spirală: mă-nțelegi?
și cum noi toți individual recreem întreaga istorie a omenirii și, viceversa, toată istoria omenirii e cuprinsă într-o viață de om, d-astea…
frate, Da vorbeau tare, pătrunși de adevăr ca micu de scobitoare.
Închipuie-ți martorii lu iehova nervoși, gen.
…deranjant oricum ai da-o.
Că doar eram cu toții la aceiași mici, doar la mese diferite.
Și ei nu erau cu noi.
Și nici cu alții.
Multă vorbă, multă bere. Mici, muștar. Cart prăj.

[…] și cum omenirea a ajuns acum în amurgul existenței (sic!, să moară jantilică!), ca un om mai în vârstă, evoluat, care a acumulat blablabla, prag de trecere, existență….blablabla… noi lumi… naște din nou…
secretu vieții descoperit proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
Și cum noi toți acu ar trebui să facem un efort unanim (iară sic!) să salv

Acu… toată lumea asculta, de fapt, ce vorbeau ăia. Era ca un fel de show-ul terasei. Entertainment of the day. Plate du jour.
Chiar la masa de lângă ei, alcoolicu de la 10. Vecinu meu. Ăla e locu lui dinainte să se înființeze crâjma. Nu s-a mai trezit dintr-a treia, conform spuselor lui și nu bea apă nici când plouă.
Mai debarasează lăzi pe la terase și-l plătește lumea cu alcool.
Alminteri f coerent când poate…

Stătea singur la masă cu privirea-n gol și asculta, ca noi toți, ce filozofau băieții, fără să dea vreun semn că l-ar afecta cu ceva. Mai mult, părea chiar singurul care reușea să ignore total toată treaba.
Până când s-a pronunțat chestia cu noi toți ar trebui să facem un ef

Bă, deci n-a mai apucat să zică ăla ce ar trebui să facem și în ce scop, că odat l-am văzut pe domnu Muci că se face roșu la față, se ridică cât de brusc poate de la masa lui și se izbește de-a ălora ca și cum i s-ar fi întors stomacu pe dos, numa că-n loc să vomite zdruncină tot și le vărsă berile peste muștar
Au, bă! fuck! sare bere, udă bănci, se ridică lume, se eliberează locuri
Au, Dă-le dracu de beri, bine că n-a…credeam că borăște au răsuflat ăia ușurați

SorrysorrysorrysorryBăbăeț, deci mă scuzaț că mă bag, da și io sunt omenire, să moară-mama-dumnezeu-s-o-odihnească, că-s orfan de mamă de la 21 (tasu lucrează și el la terasa aia n.r.)! Și dacă e cum ziceț, că

și-ncetttt, pe nesimțite, nici nu te-ai prins cum s-a așezat deja la masă pe singuru loc neud în fața singurei beri rămase în picioare pă care-a și pus poprire
că noi refacem istoria lumii și că acu suntem pe seară, nu înseamnă că murim, înseamnă că ați terminat cu jobu și ieșiți la bere.
Ce vă tot grăbiți atâta să dați colțu?
Luaț-o mai lejer, băeț

și c-o mână dă pe gât juma de sticlă, iar cu ailaltă râgâie și caută să salveze un mic din balta de bere, cu ochii geană după pâine care… din nefericire fleașcă
Deci io vă zic unde greșiț (puțin dezamăgit, în timp ce varsă berea din platoul de carton ca s-ajungă la muștar: soluția nu e să se schimbe toată lumea, ci să iasă toată lumea la bere.
Toată lumea!
Președinți, strungari, doctori, ingineri, grădinițe, gardieni…chiar și ăsta cu barcaderu lui cu tot.
Toată lumea să iasă la bere!
Păi și copiii din Africa?
se dă unu mai rotund c-a găsit el întrebare din categoria nod în papură
Mai ales copiii din Africa! Ar trebui să lase dracu foametea o zi, două, și să iasă la o bere. O bere are valoarea calorică a unei fripturi, să știți, și cu toate astea nu sunt gras! Vedeți?
și se lasă pe spate, dând pe gât și restu de bere
Deci ce secol suntem noi acu? Dooșunu? Serios? păi dac-am depășit noi și secolu vitezii…, poate n-ar strica să stăm nițel cu toții să ne gândim la ce-am făcut. Ne tragem sufletu, vedem unde am ajuns și încercăm să ne hotărâm încotro ne ducem. Între timp, mai lom o bere. Apropo: mai daț un rând? Că ca ș’ cum v-am salvat de la moarte.

















Reclame

Noi! pentru Goga

NOI!

(alt Goga, nu-l știți voi)


Deci dacă ai, să zicem trei alter ego, cred c-am mai spus asta, fiecare afectați în parte de aceeași triplă chestie.
Care, la rându lor, fiecare cu alți trei, mă-nțelegi … și așa mai departe.
Și îi auzi pe toți.
Schizofrenie pe bază de fractali.
Schizofrenie fractal… oidă?
Fractală?
Istă?
?
de unde și-ntrebarea:
cum declini fractalu?
O lom pe sărite:
un fractal,
și o fractală
Genitiv/Dativ, fractalului
(âi dau cui? fractalului, firește.)
și închei cu vocativu
Băi, fractalule
și
Frac’talo!
Cu-accent pă o, fractalilor!
Mai vreți pământ?
deci da:
deci pa.

















nimic 31

nimic 31

(E foarte complicat de explicat nimicul în toată deplinătatea lui. Io mă chinui de decenii și încă mai pare că stau, deși am avansat enorm.)


Parabola cu telefonul – În care se arată că ai mai multă grijă de un device decât de viața ta.


Întotdeauna ai grijă să îți încarci telefonul.
100% pe cât posibil, nu?
Îl lași umpic în pace ca să-l folosești la maxim mai târziu.
Poți să-l scoți și la jumate, da e clar că n-o să țină și te lasă când ai treabă.

Așa e și cu nimicu.
Regulat trebe făcut.
Nu din când în când și în nici un caz jumate.
Nimicu se face tot!
Zilnic.
Toată viața.
Și-atunci când mori, de fapt continui.
Începând de luni.

















De ce sunt pisicile fericite



realitatea lu pisi


Motivația zilei a fost să învăț ceva din ceea ce mă înconjoară. Să mă identific cu acel ceva și să privesc lucrurile din noua perspectivă. Astfel am ales pisica. M-aș bucura să fiu la fel de zen.
Era cu curu pe-un prosop de pe caloriferul din dormitor și se uita pe geam, pe același geam pe care mă uit și eu în fiecare zi, la un cârd de vrăbiuțe.
Deși vedem aceleași lucruri, în ochii ei realitatea e mult mai apetisantă.
Și așa am învățat să las dracu prostiile.

















Futerea gândului – Introducere & analiză



futerea mintii


Am un hobby din a mă duce la brainstorminguri
ca la un swingers orgy pentru puritani virgini
unde apari la ușă
ca bormașina-ntre ciocane;
singur, seminedorit,
neinvitat & praf.
Și pe cu totu alt subiect.

Cu ce idei mai pleci acasă?

La primii la care-am ajuns
– niște divorțați care-o frecau la rece –
le-am propus o mătură.
Hai s-o facem mult mai bună!
Simplu, calm și eficace.
S-o punem d-un aspirator!

După mult prea multă vreme,
risipită-aiurea,
în loc de ce-mi doream,
mi-au dat o spirală
din lemn c-un pămătuf
cam bleg & colorat
la capătul din centru.

!!!????

Cu diformitatea asta-n stradă, m-am dus la al doilea party.
Măcar acu aveam ceva.
Le-am prezentat-o ca fiind rezultatul unui lung proces intenționat de complicare a trebilor.
Asta-i bună! și e prototipu.
S-o complicăm la maxim, zic.
S-arate așa de bine, de să n-o poți folosi!

După alte niște ore, aveam o mătură normală, urâtă, straight
și care făcea curat.

*

Acu doo mii și ceva de ani, un cetățean dac a plecat în Suedia c-o treabă.
Acolo a văzut un Jormungând, sau cum se zice.
I-a plăcut.
Era drăguț.
Ceva deosebit.
Când s-a întors în țară, a vrut unu la fel, da puțin mai diferit.
Pe specific, știi?
Mai mult brățară, gen.
Pentru turiști, la Hamangia.

S-au strîns cu toții la un sfat.
Și niște vin.

La final,
în loc de șarpe,
a ieșit un maț.
Silky soft,
mai moale și pe beji.
Opșpe țenti de 2 țoli.
Într-un cap e-un cap de pluă
(ori de aur ori argint)
și în cel’lalt – un goăz
din material de pluă.

Se-nchide unu-ntr-altu
ca struțu în nisip.
Ingenios!
(să nu-ți vadă romanii blingu)

Când toată lumea a fost ok pe brief, s-au dus cu schema la meșteru gintei și i-au explicat ce are de construit.

Peste-un an,
a ieșit ce știm cu toții.

Un succes răsunător!

















10 chestii

10 chestii

Ceea ce pentru unii e doar o altă ocazie de distracție, la mine devine sursa unor mari probleme egzistențiale. Sunt genul de om care gândește prea mult, dar inutil. O să fac buba la cap.

Să lom un exemplu:

Știi jocu ăla stupid cu „care ar fi cele 10 …. pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie?

Un om normal la cap se apucă direct și înșiră nume de chestii. La mine e mai complicat. Am nevoie de detalii. Ce fel de insulă? Mare, mică, la polu nord… E cald? E frig? Are apa potabilă cu aromă de mentă? Potol, energie electrică sau pe bază de hamster, soare, pomi fructiferi, amazoane cu trei țâțe… chestii d-astea esențiale. Adică PE CE MĂ BAZEZ?

– Dacă e pustie, n-ai deniciunele, vine imediat răspunsul

– Aha… Atunci mi-aș lua un vapor și multă benzină. Deocamdata două obiecte. Al tre..

– N-ai voie

– De ce? Cine decide asta?

– Păi… ăla care te trimite acolo

– Și ăla cine e și de ce are gânduri necurate la adresa mea?

– Ete căcat! Așa e jocu. Ipotetic. Dacă ar fi… ce ai lua cu tine?

– Ți-am zis: un vapor, o cisternă cu petrol = 2. Familia e obiect sau se numără separat?

– Nu știu, fra’, da’ n-ai voie cu vapor.

– Bine, atunci un vas cu pânze. Așa îmi rămâne și cisterna goală să-mi încapă chestii-n ea.

– Nici asta n-ai voie!

– Acu vorbești în locu lui?

– Al cui?

– Al ăluia care mă trimite acolo.

– Ești nebun? De un’ să știu eu cine-i ăla?

– Atunci de unde știi că n-am voie cu vapor?

– Da’ ai tu vapor?

– Da’ ai tu insulă?

– …

– …

– Du-te-n pula mea!

– Cu tot cu cele 10 chestii?

– Ești nașpa. Strici jocu. Uite, facem altfel. Fără insulă. Care ar fi cele 10 cărți pe care le-ai lua cutine într-un loc unde n-ar fi cărți?

– La Slobozia, de exemplu, nu?

– Nu! Pe munte, să zicem.

– Pe munte nu mi-aș lua 10 cărți. În primu rând nu cred să stau atât, iar în al doilea rând sunt grele și-mi ocupă locul necesar conservelor și sacului de dormit. Sau mi le cari tu? Mi-aș lua maxim două.

– Nu! Trebe 10!

– Io tot nu’nțeleg de ce neapărat 10. Dacă n-am 10 ce se’ntâmplă? Mă controlează la intrare? Mă trimite acasă dacă am 8 sau 12?

– Dă-te-n pula mea! 10 cărți! Atât! Enumeră 10 cărți!

– La Medeleni…

– :)… așa…

– La Medeleni e în două volume. Se pune o carte sau două?

– Una, evident!

– Aha. Atunci următoarea pe listă e Enciclopedia Britanica, ediția a 11-a cu 29 de volume, apoi colecția integrală Hustler de la origini și până în prezent. Pân’acu sunt 3. + un eReader cu panouri solare și de restu până la 10 pune harduri de 8 tera din care minim unu cu pornache. E ok așa?

– Bă, ești culmea! Fii atent: fără munte, fără mare, Slobozia sau alte alea. Vine sfârșitu lumii. Ce ai salva din bibliotecă?

– Tu crezi că mie-mi arde de citit în prag de apocalipsă? Pentru aia ceream hardu cu pornache.

– Tu ai ceva împotriva cărților?

– Nu! Am ceva împotriva jocurilor idioate care vor să-mi stimuleze creativitatea impunându-mi reguli stricte.







Cea mai relaxantă & inteligentă chestie pe care o vei citi vreodată

(pe acest blog)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

chutulhu

text by Chutulhu!

 


000000000000ppppppppppppppppppppp;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;kkklo;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;ppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp
pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

pppppppppppppppppppppppp98sa








dacă ai ajuns până aici, ai nevoie de odihnă. culcă-te juma de oră.




















Teorema 10











Teorema 10

Io cre’ că-ți dai seama de nivelu de consum dintr-o țară în funcție de cât jargou ai la cantități.





Exerciții:

  1. Începe să enumeri tot ce știi, pe gramaje, de la gratis în sus, cât poți.
  2. Compară cu alte limbi (preferabil străine) despre/în care ai vagi cunoștințe.
  3. Vezi dacă-i așa.
  4. Zi și mie ce-ai aflat.
  5. Odihnește-te 15 minute.














Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi

slobozi

 

Cum o fi ca noi, de fapt, să fim niște spermatozoizi care să fecundăm ceva?

Poate că, singurul nostru rol în univers este să evoluăm până la stadiul în care putem exploda planete. Așa se polenizează universu.

Și când are orgasm își dă drumu oameni în spațiu.

Toată evoluția vieții pe Terra, cu toate descoperirile ei științifice cu tot, se datorează doar unui univers mai tânăr care-și freacă o galaxie, singur în baie, visând la ceva rotund.

Și te gândești acum că singura realizare a tuturor sondelor spațiale ar fi doar să demonstreze că suntem sterili?

Poate așa am scăpat universu de un proces de paternitate, mai știi?

Și acu uită-te-n jur. Ce vezi? Îți dai seama ce te-nconjoară? Ești în vintrele lu Dumnezeu.
Dacă ar fi să te rogi, ce i-ai cere? Luni, la 8.32, când el se chinuie s-ajungă la timp la școală?
Și, pe partea ailaltă, tu. Cum ar fi să-ți vină un creștin din coaie dimineața, la cafea, să te roage să-i rezolvi o chestie…
Hai, că dă o lumânare…